Pe str. D. I. Mendeleev, treci pe lângă niște cafenele fițoase ca să ajungi la nr. 8 unde îți atrage atenția tăblița cu scris mare ÎNGHEȚATĂ CU LAPTE DE CAPRĂ! Ce nebunie o mai fi și asta? Și de când se pricep arabii la înghețată? Ia să vedem...
Specificul lor curajul, și asta afli de la început, de când stai de vorbă cu patronii: nu au vrut să fie ca toată lumea, au vrut să încerce singuri toate ideile care le trăsneau prin cap, chiar dacă uneori mai greșeau. Așa că au încercat să facă înghețată de baclavale, de ardei kapia, de susan, de scorțișoară cu mentă, de ghimbir, de trandafir iute... și cred că nici nu mai știu câte ciudățenii am auzit aici.
Se laudă cu înghețata pe bază de lapte de capră, dar nu stau deloc rău nici la sorbeturi. Au sorbeturi de lămâie, fructul pasiunii, mango, vișine, coacăze, căpșuni, zmeură, grapefruit (nu este amară), banane. Nouă ne-a plăcut sorbetul de vișine, iar regele absolut este sorbetul de fructul pasiunii. Nici cu scorțișoara cu mentă nu mi-e rușine, deși ar putea părea o combinație forțată. Am mai încercat sorbetul de trandafir, care e foarte aromat, dar și foarte dulce. Pepenele galben este aroma preferată a verii, iar rodia are gust mai bun decât orice rodie am fi mâncat noi vreodată.
Altfel, locul nu este pretențios, au tot felul de dulciuri libaneze (clasicele baclavale, sarailii și alte dulcegării al cărui nume nu îl cunoșteam), dar și ciocolată foarte bună (cea cu cocos și cea cu șampanie sunt preferatele mele. Atenție! Șampania este șampanie, adică alcoolică, nu ce găsim prin croissantele din comerț). Iar patronii, care stau permanent acolo și se ocupă de afacere, sunt foarte amabili și dacă te văd curios îți dau să guști din toate dulcegăriile! Nu există loc de stat la masă, dar zona este frumoasă și te poți plimba pe străduțe în timp ce îți savurezi deliciile.
